Mai trebuie sa si dormim

eu, cand ma cert cu cine nu trebuie, alerg pe intuneric intr-o camera plina de colturi...

fir-ar el de inger cocosat!!!

***

ploua ca in purgatoriu
ploua ca sa-mi mai treaca
de lume
caci fiecare zi deasupra solului
e o paranghelie stanesciana
in care tu esti vinu si ambrozia
si mi te scurgi pe camasa

dar tu dormi
de asta trebuie sa ploua
de asta trebuie sa mai si dormim

acum imi sinucid inima
(de somnul tau)
cu cafea
si ignor ploaia aschilabica
dar tare si mult ti-as mai fi
tartorul gemetelor tale infundate
noi doi am deveni asa
o casa cu tente mici de rosu
si poze de familie
si poate c-ar ploua mai des

macin vant!!!

ei da
ascult terry pratchett inca
si da, inca iubesc

***

fumuri alergatoare te-aduc la mine
maine
pe-o morisca olandeza
vi ca o balerina pe catalige
eu macin vant asteptandu-te

vii si mortii optimisti
te urmeaza
sa facem dragoste sub pat
(suntem trend-setteri in domeniu)
ne voi lega gleznele
intre ele
ne vei lipi obrajii
cu superglue
sa cada vantul macinat pe crestet

eu pe tavan am maci
(mentinatori de insomnie)
si dinti de lapte pe sub perna
crucific demoni
rontai cornulete vechi
astept sa iasa papadiile
si mai macin niste vant
pentru muritorii de sub unghii

vino odata alergand
incaltata in conduri
leviteaza dand din gene
intinde-te pe veranda
castelului meu de clestar
demult te-astept
mormane de-alizeuri zac
intre noi
pe toate sa le macin!

MA INTITULEZ TRISTAN

azi mi s-a spus Tristan

si m-am hurducat din interior

spre exterior

pana la ea…

si unde amoroase inca se mai simt

prin maduva si spiritu-mi suvoi rebel

iluzie

totusi

si-ntepare

copil tembel

sa nu asculti cantece de cuci sensibili

sa nu le oferi umarul

cand li se scurg ochii pe caldaram

Tristan

genul de sunet

pe care il auzi in amurgul viselor

iar si din nou

mi-am tradat sensibilitatea

m-am ars, bineinteles

m-am imprastiat in cele sase zari

desi nu-i vant

prezent de jos in sus aici

pe metereze

Tristan

nu-i nume trist

insa conceptul f

ace Stonehange-ul sa-si pise ochii fracvent

ameteste-mi lucrurile din cap si din camera

lasa-ti urma pe marginea patului

si pe scaunul din bucatarie

lasa toate usile deschise

(sa se-nchida sigure!)

ravaseste-mi parul…

nu-mi zice Tristan!

nu imi voi mai arata gleznele atat de usor

ah, iarta-mi revolta…

uitasem pierderea orgoliului

ce-am suferit acum nu multe ere

pastreaza-mi clona ne-Tristana

daca ti-au placut amintirile…

lamurire

Da.
Ingerul Cocosat este constiinta mea, demonul meu interior, toate cunostiintele mele intrupate intr-o nefiinta, invatatorul, semizeul. E sihastrul fara varsta care traieste sub patul unde dorm, indiferent unde dorm. E cel care ma impulsioneaza cand dau de naiba, e cel care imi exacerbeaza fricile prin sarje bine calculate de mistocareli. El m-a invatat sa suflu in trompeta, sa plang numai cand nu ma vede nimeni, sa nu ma las calcat in picioare decat dupa ce m-am deghizat in arici, imi picteaza cerul gurii cu negru si-mi zbarnaie corzile vocale cand simt nevoia sa marai. El imi spune sa nu o mai bag in seama pe EA1, ci sa o iubesc cu toata fiinta pe EA2. Il ignor si il pretuiesc totodata.
Arhanghelul Ghebos imi va pune piedica cand voi porni pe un drum gresit. El va fi acolo cand nimeni nu va mai fi si cand vor fi prea multi. Imi sade pe umar. Isi face lumanari din ceara din urechile mele si briceag din unghiile de la picioare.
El e Heruvimul Stramb si doarme acum. L-au obosit prostiile din capul meu.

invartosare

urmeaza acum sa ma invartosez asa tare de tot si cand m-oi avanta afara de sub pat si printre cartile din biblioteca o sa te pup pe bot, ma!!! nu mai esti un biet profan cu o circumvolutiune si aia facuta de sapca! palma asta pe care ti-a dat-o soarta ti-a mai facut una. bravo, domne'! ai o bere de la mine. ia! hai! fii rau! sufla-le-n trompeta!!! arata-le ca nu sti sa taci!!!



si nu mai stiu cum sa mai mor
din ce abis sa mai rasar
cu ploaia-n carca si aripi far’ de zbor

in prismele de vant
cutreier franturi de drumuri nebatute
se striga cuvinte neinventate peste tot in jur
si dedesupt
un subteran de pe sub iaduri
imi este mie rezervat
si ma cheama
si ma duc
caci aripile-mi au secat de zbor

si penele-mi fac greata
scuipat imi creste pe picioare
ciori vechi m-ar ciuguli rupestru
alerg si ma dezbrac in drumu-mi spre pamant
(cu picioarele inainte)
ma ung cu voma lumii care m-a respins!

un parastas mai cer umil
un zambet sters
si-o-nghititura rosie de vin…

***

adesea am zacut
langa talazuri de rau tacut
uneori am impartit plaja cu hoituri
am absorbit in sange glod statut si sare
nu-s amarat
caci nu am glande necesare
si n-am stat intr-un picior pe-un val
am vrut numai o lume sa se-astearna
scut la picioare
n-am alergat pana la ea
ca s-o ocup
(urlet teritorial de lup alfa)
-un trai decent la zdup

nu-i lucru mut ce plang aici…

vineri ploaie

stai stai stai sa inteleg si io!

deci

un drum de 10 minute prin ploaie a fost deajuns sa te revigoreze dupa cateva luni de blegosenie, sa-ti redea chefu de batut la tobe, sa te faca sa-ti doresti iar o carte buna si un ceai cald la lumina veiozei si te-a motivat sa te reapuci de facut flotari intr-o mana!?

hm...

ce pot sa spun... tipic!

dar nu o sa-ti stric bunadispozitie abia recuperata. te las sa mai acumulezi ca sa am satisfactie mai mare cand te-oi persifla mai incolo.

acuma haide! da tot ce poti din tine!

***

cu gluga-n cap

si cu genunchii tremurand

plimbari pseudo-singuratice fac

(doar eu si eu si eu si…)

spiralez prin piete goale

di-mprejur si-n departare

trag cainii de coada

cu-atata nesat

ca nici nu ma mai latra

ma striga ecoul din spate

eu ii raspund din fata

demn

amusin ganguri violatoare

reneg violaceul aerului noptatic

cu un simplu gest

al fantomei ce mi-e sufletul

si-mi orientez mersul si tremuratul

inapoi inspre departe…

Macin vant

fumuri alergatoare te-aduc la mine
maine
pe-o morisca olandeza
vi ca o balerina pe catalige
eu macin vant asteptandu-te

vii si mortii optimisti
te urmeaza
sa facem dragoste sub pat
(suntem trend-setteri in domeniu)
ne voi lega gleznele
intre ele
ne vei lipi obrajii
cu superglue
sa cada vantul macinat pe crestet

eu pe tavan am maci
(mentinatori de insomnie)
si dinti de lapte pe sub perna
crucific demoni
rontai cornulete vechi
astept sa iasa papadiile
si mai macin niste vant
pentru muritorii de sub unghii

vino odata alergand
incaltata in conduri
leviteaza dand din gene
intinde-te pe veranda
castelului meu de clestar
demult te-astept
mormane de-alizeuri zac
intre noi
pe toate sa le macin!

aaa... salutare, mosule!

nu vazusem ca ti-ai inceput activitatea prodigioasa asa de dimineata.

vad ca merge treaba si n-ai nevoie sa sarcasm momentan, nu?

bun bun. am timp sa-mi termin cafeluta.

ne vedem mai tarziu, pierdutule!