MA INTITULEZ TRISTAN

azi mi s-a spus Tristan

si m-am hurducat din interior

spre exterior

pana la ea…

si unde amoroase inca se mai simt

prin maduva si spiritu-mi suvoi rebel

iluzie

totusi

si-ntepare

copil tembel

sa nu asculti cantece de cuci sensibili

sa nu le oferi umarul

cand li se scurg ochii pe caldaram

Tristan

genul de sunet

pe care il auzi in amurgul viselor

iar si din nou

mi-am tradat sensibilitatea

m-am ars, bineinteles

m-am imprastiat in cele sase zari

desi nu-i vant

prezent de jos in sus aici

pe metereze

Tristan

nu-i nume trist

insa conceptul f

ace Stonehange-ul sa-si pise ochii fracvent

ameteste-mi lucrurile din cap si din camera

lasa-ti urma pe marginea patului

si pe scaunul din bucatarie

lasa toate usile deschise

(sa se-nchida sigure!)

ravaseste-mi parul…

nu-mi zice Tristan!

nu imi voi mai arata gleznele atat de usor

ah, iarta-mi revolta…

uitasem pierderea orgoliului

ce-am suferit acum nu multe ere

pastreaza-mi clona ne-Tristana

daca ti-au placut amintirile…

lamurire

Da.
Ingerul Cocosat este constiinta mea, demonul meu interior, toate cunostiintele mele intrupate intr-o nefiinta, invatatorul, semizeul. E sihastrul fara varsta care traieste sub patul unde dorm, indiferent unde dorm. E cel care ma impulsioneaza cand dau de naiba, e cel care imi exacerbeaza fricile prin sarje bine calculate de mistocareli. El m-a invatat sa suflu in trompeta, sa plang numai cand nu ma vede nimeni, sa nu ma las calcat in picioare decat dupa ce m-am deghizat in arici, imi picteaza cerul gurii cu negru si-mi zbarnaie corzile vocale cand simt nevoia sa marai. El imi spune sa nu o mai bag in seama pe EA1, ci sa o iubesc cu toata fiinta pe EA2. Il ignor si il pretuiesc totodata.
Arhanghelul Ghebos imi va pune piedica cand voi porni pe un drum gresit. El va fi acolo cand nimeni nu va mai fi si cand vor fi prea multi. Imi sade pe umar. Isi face lumanari din ceara din urechile mele si briceag din unghiile de la picioare.
El e Heruvimul Stramb si doarme acum. L-au obosit prostiile din capul meu.

invartosare

urmeaza acum sa ma invartosez asa tare de tot si cand m-oi avanta afara de sub pat si printre cartile din biblioteca o sa te pup pe bot, ma!!! nu mai esti un biet profan cu o circumvolutiune si aia facuta de sapca! palma asta pe care ti-a dat-o soarta ti-a mai facut una. bravo, domne'! ai o bere de la mine. ia! hai! fii rau! sufla-le-n trompeta!!! arata-le ca nu sti sa taci!!!



si nu mai stiu cum sa mai mor
din ce abis sa mai rasar
cu ploaia-n carca si aripi far’ de zbor

in prismele de vant
cutreier franturi de drumuri nebatute
se striga cuvinte neinventate peste tot in jur
si dedesupt
un subteran de pe sub iaduri
imi este mie rezervat
si ma cheama
si ma duc
caci aripile-mi au secat de zbor

si penele-mi fac greata
scuipat imi creste pe picioare
ciori vechi m-ar ciuguli rupestru
alerg si ma dezbrac in drumu-mi spre pamant
(cu picioarele inainte)
ma ung cu voma lumii care m-a respins!

un parastas mai cer umil
un zambet sters
si-o-nghititura rosie de vin…

***

adesea am zacut
langa talazuri de rau tacut
uneori am impartit plaja cu hoituri
am absorbit in sange glod statut si sare
nu-s amarat
caci nu am glande necesare
si n-am stat intr-un picior pe-un val
am vrut numai o lume sa se-astearna
scut la picioare
n-am alergat pana la ea
ca s-o ocup
(urlet teritorial de lup alfa)
-un trai decent la zdup

nu-i lucru mut ce plang aici…